Monografie

Localizare

Comuna Smârdan este situată în partea de sud a judeţului, în Câmpia Înaltă a Covurluiului, suprafaţa sa fiind de 14560 ha, iar populaţia de 3990 locuitori. Se află în bazinul hidrografic Siret, principala apă fiind Mălina. Solurile predominante sunt cernoziomurile şi cernoziomurile cambice. Comuna Smârdan cuprinde 3 sate: Smârdan, Cişmele, Mihail Kogălniceanu.

Istorie

Satul Smârdan a fost constituit în preajma anului 1887, pe vechea moşie a satului Corlăţeşti, atestat la 12 mai 1546. Satul Corlăţeşti, care mai exista în 1665, ajunge, prin moştenire, în stăpânirea Ilenei Movilă, soţia cronicarului Miron Costin; apoi va rămâne doar o moşie, menţionată în documente în perioada 1741-1742. Alte menţiuni, mai târzii, sunt din 1840 şi 1856. Încă din anul 1837, moşia este numită Gheboasa, ca şi pârâul care-i era hotar în partea de răsărit. Numele actual al comunei Smârdan evocă ocuparea de către trupele române, în timpul războiului pentru independenţă, a localităţii Smârdan, punct important în sistemul de apărare otoman. Întâia denumire, Corlăţeşti, provine de la apelativul de origine maghiară „ corla" , care însemna " adăpost primitiv pentru vite", "colibă mică păstorească". Toponimul Corlăţeşti poate fi deci, un argument pentru existenţa către sfârşitul secolului XV, a unui drum al transhumanţei transilvănene către Balta Brateşului.

Cişmele este un sat atestat în 1812, ca moşie a Mănăstirii Precista din Galaţi. La 15 august 1825 era unită cu „Moşia Dracii", ulterior fiind numită Drăculeşti. Toponimul Dracea sau Drăculeşti este de origine onomastică. Dumitrache Dracea, pârcălab de Galaţi, care a judecat la 22 aprilie 1665 o pricină pentru satul Şendreni, a cumpărat o parte din moşia care i-a purtat numele. Numele satului Cişmele provine de la cuvântul de origine turcă cişmea, fântână zidită la suprafaţă.

Mihail Kolgălniceanu este un sat înfiinţat în 1907 pe moşia comunei Cişmele. Denumirea se justifică prin interesul pe care omul politic, l-a manifestat pentru oraşul Galaţi şi zona înconjurătoare, deosebit de importante fiind intervenţiile făcute în cadrul Corpurilor Legiuitoare, după 15 iunie 1847, şi anume modificarea tarifului vamal, prin desfinţarea regimului de porto-franco.